Este de esenta urbanismului stabilirea conditiilor de ocupare a solului si afectare a spatiului dintr-o perspectiva de armonizare si asigurare a echilibrului intre, pe de o parte, activitatile umane concurente si, pe de alta parte, intre pastrarea si ameliorarea calitatii mediului si dezvoltarea urbana viabila; de aceea, el permite inscrierea amenajarii urbanistice in timp si spatiu, in stransa legatura cu dezvoltarea economico-sociala si culturala cu cerintele protectiei mediului. Dreptul urbanismului se afla in corelație cu o serie de interese care au generat legislatii specifice, precum cele referitoare la securitate, salubritate, estetica. Conceput initial ca un drept al solului urban, domeniu al dreptului imobiliar, in timp, dreptul urbanismului a devenit un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu solul. Astfel, lucrarea Certificatul de urbanism, act administrativ sau act de informare? are in vedere ansamblul regulilor, procedurilor si institutiilor juridice care contribuie la reglementarea, afectarea si amenajarea spatiului, analizeaza legislatia urbanismului, proiectand distincția de celelalte legislatii care au ca obiect ocuparea si utilizarea solurilor, elementul de distinctie constituindu-l finalitatea sa, și anume amenajarea armonioasa a ansamblurilor urbane.