Narațiunea urmărește traseul absurd al unui personaj denumit „K.”, care se luptă pentru a avea acces la autoritățile misterioase ale unui castel care guvernează un sat din motive necunoscute. Odată cu trecerea timpului, obiectivul lui de a ocupa o slujbă în cadrul „Castelului” se dovedește a fi din ce în ce mai departe de a se concretiza. Kafka a murit înainte de finalizarea romanului, dar a sugerat că s-ar termina cu moartea lui K. în sat; el urma să primească pe patul de moarte o notificare de la castel că "dreptul său legal de a trăi în sat nu era valabil, dar, luându-se în considerare anumite circumstanțe auxiliare, i s-a permis să trăiască și să lucreze acolo".   Întunecat și uneori suprarealist, Castelul este perceput adesea a trata teme precum înstrăinarea, birocrația, frustrările aparent fără sfârșit ale omului ce încearcă să lupte cu sistemul, precum și încercarea inutilă și fără speranță de a atinge un obiectiv imposibil de obținut. Castelul, acest supra-personaj central al romanului, a rămas în literatura universală ca un simbol al birocrației alienante, care anihilează orice tentativă a omului de a da un sens propriei existențe.