Romanul Mascarada, de Alberto Moravia, a avut de-a face atât cu cenzura regimului nazist, cât şi cu Indexul Bisericii Catolice. Scris în 1935, după o călătorie în Mexic, în urma căruia Alberto Moravia s-a contaminat cu influenţe literare sud-americane, romanul Mascarada a fost publicat în 1941. Conceput în perioada pe care Moravia a descris-o ca fiind „cea mai dificilă din viaţa sa în ceea ce priveşte viaţa publică“, volumul a intrat instantaneu în vizorul regimului fascist, a cărui vigilenţă fusese trezită încă de la apariţia, în 1929, a romanului „Gli indifferenti“, un mare succes editorial.   Mascarada, care ascunde în spatele intrigii tentaculare specifice literaturii latino-americane discursul satiric la adresa regimurilor totalitariste - pentru care Moravia avea numeroase surse de inspiraţie, dat fiind că la acea vreme pe tabla de şah a politicii se aflau Mussolini, Hitler şi Stalin -, poartă amprenta „camuflajului“ literar la care scriitorul a fost nevoit să recurgă.   Urmărit îndeaproape de fasciştii care-l declaraseră incomod, cel ce avea să devină unul dintre cei mai importanţi intelectuali de stânga ai Italiei a apelat la strategii stilistice pentru a-şi masca sau măcar pentru a-şi voala sarcasmul, folosind din plin alegoria, analogia şi artificiile suprarealiste, volumele care demonstrează cel mai bine acest lucru fiind Mascarada şi „I sogni del pigro“.   Cea de-a doua ediţie a romanului a fost la rândul ei retrasă de pe piaţă, scriitorul fiind nevoit apoi să-şi scrie până şi articolele pentru ziare şi reviste sub pseudonim. Însă proza lui Moravia nu a dat bătaie de cap doar fasciştilor: în 1952, după ce primise Premiul Strega pentru un volum de povestiri, cărţile sale au fost puse la index de către Biserica Catolică, sensibilă la arheologia prea detaliată pe care Moravia o făcea în moravurile şi sexualitatea personajelor sale.   Deşi în mai toată opera sa a criticat sau măcar a observat obiceiurile mai bune sau mai proaste ale semenilor săi, Alberto Moravia nu se consideră moralist. „Adevărul şi frumuseţea sunt educative prin ele însele... Critica socială trebuie întotdeauna şi în mod necesar să fie o chestiune extrem de superficială. Nu mă înţelegeţi greşit. Scriitorii, la fel ca toţi artiştii, încearcă să reprezinte realitatea, să creeze o realitate absolută, mai completă decât realitatea în sine. Şi pentru a reuşi acest lucru trebuie să-şi asume o poziţie morală, o atitudine politică, socială şi filozofică bine delimitată. (...) Ceea ce cred artiştii are, în orice caz, o importanţă secundară, auxiliară operei ca atare. Un scriitor supravieţuieşte în ciuda convingerilor sale. Dante este citit în Uniunea Sovietică“, explica Moravia într-un interviu pentru „The Paris Review.“   Alberto Moravia este un romancier de top al Italiei secolului XX. Romanele sale virulent antifasciste au stat la baza unor capodopere ale cinematografiei.