Spre sfârşitul verii lui 1996, pe când eram în New Hampshire, m-a sunat Simon Kelner, vechi prieten şi un băiat excepţional, şi m-a întrebat dacă nu vreau să scriu o rubrică săptămânală despre America pentru revista Mail on Sunday’s Night & Day, la care fusese numit de curând redactor-şef. De-a lungul anilor, Simon mă mai convinsese să fac tot felul de lucruri pentru care nu aveam timp, dar asta nici nu intra în discuţie. — Nu, i-am răspuns, nu pot. Îmi pare rău. E cu neputinţă. — Deci poţi să-ncepi de săptămâna viitoare? — Simon, am impresia că n-ai înţeles. Nu pot. — Ne-am gândit s-o intitulăm „Însemnări dintr-o ţară mare“. — Simon, o să trebuiască s-o intitulezi „Spaţiu gol pe pagina întâi“, pentru că eu nu pot s-o scriu. — Perfect, mi-a replicat el, puţin absent. Am avut impresia că mai făcea şi altceva în acelaşi timp — bănuiala mea e că alegea fotomodele pentru numărul cu costume de baie.