Considerat dupa moartea sa un dramaturg minor, Thomas Heywood a fost vazut, in secolul al XIX-lea si al XX-lea, ca cel mai bun autor de drame romantice de aventura (cu Frumoasa de la Soare Apune), ca autorul celei mai bune drame domestice (Femeia omorita cu blindetea), ca precursor al romanului sentimental si al dramei burgheze a secolului al XVIII-lea, ca aparator al scenei engleze in fata atacurilor puritane, si ca cel mai longeviv si prolific dramaturg englez, prolificitate comparata cu cea a dramaturgilor spanioli. Mai mult, acum, la peste trei sute saizeci de ani de la moarte, il putem considera si ca precursor al atit de controversatei telenovele. Faptul ca a fost neglijat pe nedrept este un adevar. Singura consolare ca scena sa lipsit de el atita vreme vine din faptul ca acelasi lucru sa intimplat si cu ceilalti dramaturgi elizabetani si iacobiti care au ramas, veacuri dea rindul, in umbra lui William Shakespeare si Ben Jonson.
