Trei dintre termenii esenţiali ai psihologiei analitice – complex, arhetip, simbol, abordaţi de Jung în diferite studii şi articole – sunt reluaţi într-o manieră sistematică în cartea de faţă. Fenomenologia complexului, deosebirea dintre concepţia lui Jung şi Freud, precum şi modul în care complexul se manifestă diferit în nevroză şi psihoză fac obiectul primului capitol. Natura arhetipului, legătura arhetipului cu instinctul şi structura cerebrală sunt tratate în cel de-al doilea capitol. Distincţia dintre simbol şi semn, diferenţa dintre Freud şi Jung în tratarea lor, simbolurile individuale şi cele arhetipale sunt aprofundate în capitolul dedicat simbolului. Dezvoltările teoretice sunt aplicate în partea a doua a cărţii la „visul despre animalul rău" al unei fetiţe de opt ani, cu sublinierea implicaţiilor lor pentru practica psihoterapeutică.
Jolande Jacobi, psihoterapeut jungian, profesor la Institutul C.G. Jung din Zürich, a fost una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale întemeietorului psihologiei analitice.
Problema cu care se ocupă această scriere m-a preocupat timp îndelungat. Chiar acum se împlinesc 50 de ani de când am realizat, datorită experimentului asociativ, care este rolul jucat de complexe în viața conștientă. Cel mai mult m-a impresionat autonomia specială de care se bucură complexele față de celelalte conținuturi ale conștiinței. Spre deosebire de acestea din urmă, care se află sub controlul voinței, cele dintâi fie se impun conștiinței, frângând influența ei inhibitoare, fie se sustrag pe cât de brusc, pe atât de îndârjit intenției ei de a le constrânge să se reproducă. Complexele nu au doar un caracter obsesiv, ci adesea unul de-a dreptul posesiv și se comportă de aceea aidoma cobolzilor, dând naștere la tot felul de acte ratate, de iluzii mnezice și de amăgiri ale judecății — supărătoare, ridicole și perfide. Ele zădărnicesc încercarea de adaptare a conștiinței.
C.G. Jung, Prefață (1957)
.s.
