Infectia materno-fetala este infectia unui nou-nascut cu o bacterie prezenta in organismul mamei inainte de nastere. o3d1dh
Gravitatea potentiala a infectiei materno-fetale necesita aplicarea rapida a unei terapii eficiente.
Alegerea initiala a antibioticelor si posologia lor depinde de numeroase criterii: epidemiologia bacteriana, spectru de actiune, caracteristicile farmacocinetice cu necesitatea obtinerii unei actiuni bactericide rapide, toxicitate redusa mai ales in cazul asocierilor, traversarea meningelui si efectul sinergic.
Cauzele infectiilor neonatale sistemice pot fi nebacteriene, reprezentate de virusuri, micoplasme, fungi si paraziti.
Etiologie
I. Cauzele bacteriene ale infectiilor neonatale sistemice sunt urmatoarele:
La etiologia amintita, cu rol preponderent in infectiile cu debut timpuriu (intrauterin sau imediat dupa nastere), se adauga infectiile nosocomiale, cu debut mai tardiv, in cadrul carora domina, intre Gram pozitivi, stafilococul aureu, Gram negativii avand de asemenea un rol important.
II. Cauzele nebacteriene ale infectiilor sistemice neonatale sunt urmatoarele:
Cele mai multe infectii cu citomegalovirus sunt asimptomatice. Infectia cu acest virus poate fi congenitala, neonatala sau postnatala.
Patogenie
Patogenia infectiilor feto-materne trebuie privita diferit, dupa cele trei cai posibile de contaminare:
in uter (transplacentar); intrapartum; post partum (nosocomiale sau comunitare).
Ne vom referi aici doar la infectiile intrauterine, transmise transplacentar, ceea ce se poate urmari in aceasta schema:
Sechelele tardive constau in: retard psihomotor, surditate, boala oftalmologica, endocrinopatie.Nou-nascutul poate fi, insa, asimptomatic. (!)
O veriga importanta este infectia amniotica (care se poate produce transplacentar sau ascendent), culminand cu sindromul infectiei amniotice determinat cel mai frecvent de invazia microbiana a lichidului amniotic in urma rupturii membranei corioamniotice.
.s.
