Doctorul Corneliu Adamesteanu (1905-1960) a fost un chirurg "generalist" care a profesat in etapa anatomo-tehnica si experimentala a chirurgiei romanesti, inainte de introducerea specialitatii de anestezie-terapie intensiva si la inceputul utilizarii transfuziilor si antibioterapiei in practica medicala curenta. Absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti (1929), fost extern si intern al Epitropiei Asezamintelor Brancovenesti, a sustinut doua concursuri de primariat atat in chirurgie, cat si in ortopedie (clasat pe locul I la primul concurs de primariat in ortopedie din anul 1936). A ales sa practice chirurgie generala in trei spitale de provincie, si anume Spitalul din Husi (1937-1945), Sanatoriul Dobrita, jud. Gorj (1946-1949) si Spitalul Tg. Jiu (1946-1959).A abordat o gama larga de interventii chirurgicale cu accent pe chirurgia abdominala, chirurgia ortopedica si chirurgia tuberculozei pulmonare. Dupa Prof. Dr. C. Carpinisan, a fost unul dintre primii chirurgi de chirurgie toracica din tara. A avut, de asemenea, o vasta experienta in chirurgia de razboi, dupa cele 200 de zile "de front" petrecute intr-un spital de campanie al Armatei a IV-a, atat pe Frontul de Est, cat si pe Frontul de Vest. Pentru merite medicale militare a fost recompensat cu mai multe ordine si medalii. Elev al marilor maestri ai scolii chirurgicale romanesti interbelice (Prof. Dr. Ernest Juvara, Prof. Dr. Victor Gomoiu, Prof. Dr. Iacob Iacobovici), a beneficiat si de o bursa la Paris (1933-1935), unde s-a perfectionat mai ales in ortopedie, precum si in tehnici chirurgicale in diferite alte domenii. Activitatea sa stiintifica meritorie insumeaza un numar de peste 120 de lucrari stiintifice publicate in tara si in strainatate, precum si numeroase comunicari care au constituit argumente pentru alegerea sa ca membru al Societatii Internationale de Chirurgie, la Congresul de la München, din 1959.Personalitate complexa si dinamica, avid de cunoastere, a infiintat chiar si un laborator de medicina experimentala la Spitalul din Tg. Jiu. A fost interesat de istoria medicinei si a alcatuit monografii asupra istoriei spitalelor din Husi si Tg. Jiu, dar si alte comunicari in acest domeniu. Comparatia pe care cititorul o poate face intre perioada prezentata in lucrare si posibilitatile actuale ale practicii chirurgicale moderne impune admiratie si respect pentru munca de pionierat a inaintasilor nostri.Trebuie subliniat ca, in perioada interbelica si nu numai atunci, chirurgia romaneasca era europeana in cel mai deplin inteles al cuvantului, prin performante si recunoastere internationala, ocupand un loc de onoare in ansamblul specialitatii.Lucrarea de fata doreste sa aduca o modesta, dar necesara contributie la luminarea unui fragment de istorie a medicinei autohtone, mai putin cunoscuta, in doua orase de provincie, in prima jumatate a secolului XX.