„Multe pot să apară străine sensului comun, absurde chiar. Destule propoziţii şi imagini, gesturi simbolice, idei şi atitudini. Sau unele întrebări grave, precum cele ce privesc însuşi rostul acestei existenţe. Ne aduc în faţă limitele înţelegerii noastre, generând paradoxuri insolubile. Nu cumva sub aparenţa lipsei de sens pot fi ocultate experienţe care ne sunt proprii, uneori esenţiale? Spunem adesea că lumea în care trăim este precară în privinţa sensului, mai ales în această privinţă. însă nimic mai gratuit decât să consideri sensul de la sine înţeles, trecând uşor peste uzajul lui comun şi golul pe care-l poate ascunde.“ (Ştefan AFLOROAEI)