Mizând pe stilul sobru, elegant, cu care şi-a incitat întotdeauna cititorii, Bernhard Schlink arată în cea mai recentă carte a sa că excelează şi în arta prozei de mai mică întindere. Concentrând simplitate, complexitate, sensibilitate şi melancolie, volumul de povestiri “Minciuni de vară” surprinde în diferite ipostaze tematica amăgirii şi a decepţiei, protagoniştii fiind oameni care îşi clădesc pe minciună cel puţin un episod din viaţă şi care îşi dau seama că e mult prea târziu ca s-o ia de la capăt în clipa în care ar vrea să repare ceva din consecinţele unor fapte din trecut. Unii au puterea de a întrevedea o eventuală soluţie, alţii au fost învăluiţi iremediabil de mrejele minciunii. Cele şapte povestiri – Extrasezon, Noaptea din Baden-Baden, Casa din pădure, Strain în noapte, Ultima vară, Johann Sebastian Bach pe insula Rugen şi Călătorie spre sud – sunt construite ca tot atâtea revelaţii ale istoriilor (sau minciunilor) mici şi mari, neintenţionate sau deliberate, neînsemnate sau hotărâtoare, din care poate fi ţesută viaţa de zi cu zi.