„Aripa Grifonului” vine la patru ani de la trecerea la cele vesnice a scriitorului clujean Alexandru Vlad, fiind de fapt o reeditare a volumului sau de debut.   Volumul cuprinde „Aripa Grifonului” - volumul de debut al autorului, dar si proze scurte inedite care au aparut de-a lungul timpului in reviste si nu au fost preluate in carti.   "... Blocate in cateva secvente de suspendare personala, personajele din aceste proze sunt deosebit de preocupate sa isi recupereze "felii" din viata trecuta, "ramasite" ale copilariei sau tineretii; puse in fata unor astfel de bilanturi interioare, ele par desprinse din atmosfera difuz-nostalgica a povestirilor lui Cesare Pavese, ori cea similara din romanul lui Julian Barnes, Semtimentul unui sfarsit..." (Editie ingrijita, studiu introductiv, nota asupra editiei, tabel cronologic si dosar de referinte critice de Andreea Pop, Ed. Charmides, 2019)   Pe 31 iulie 1950, s-a născut scriitorul Alexandru Vlad.„Alexandru Vlad – prozatorul ardelean de cursă lungă, cu o scriitură de orfevru, de mare fineţe (fără a cădea în gratuitatea calofiliei), dublat de un discret moralist (fibra etică, şi ea de provenienţă ardelenească, contrabalansează în permanenţă tentaţia estetizantă a frazei) – este, în fond, egal cu sine însuşi, în privinţa virtuozităţii şi a valorii literare, pe tot parcursul carierei sale scriitoriceşti, începând cu volumele din anii ’80: „Aripa grifonului”, 1980; „Drumul spre Polul Sud”, 1985, până la cărţile cele mai recente: romanul-jurnal „Curcubeul dublu”, 2008, romanul de anvergură (cel care l-a consacrat) „Ploile amare”, 2011, volumul de proză scurtă „Măsline asortate”, 2012 sau romanul publicat postum, „Omul de la fereastră” (2015).Alexandru Vlad ne-a lăsat, aşadar, o antologie de autor, din care putem desprinde câteva tuşe personale, definitorii pentru proza scurtă a autorului, şi în genere pentru tipul de scriitură practicat de el. Ca optzecist de frunte, şi ca unul ce se respectă, Alexandru Vlad scrie o proză scurtă care mizează pe cotidian, dar diferenţa e dată de amprenta stilistică: la griffe, cum spun francezii, fiindcă fraza poetică, amplă, elegantă a lui Vlad e inconfundabilă. Ea conferă tramei, naraţiunii, o anumită „materialitate” – la modul flaubertian, aş zice –, aşa cum, privit de aproape, un tablou îţi atrage atenţia nu asupra subiectului tratat, ci a culorii şi a tuşei pictorului. Ar mai fi o caracteristică aparte a prozelor de tinereţe ale autorului, pe care o indică însuşi autorul în textul său din „Addenda” (şi vizibilă chiar în titlurile cărţilor publicate în anii ’80): punerea în evidenţă a „nivelului simbolic” al faptului trăit, biografic („urmă” a modernismului, am zice).” (Adina Dinițoiu, „Proza scurtă a lui Alexandru Vlad”)