Viaţa uniformă a funcţionarului corupt Nistor Polobok, şef la Primăria Chişinău, ia o turnură periculoasă din clipa în care o crăpătură apare în asfaltul de lîngă maiestuoasa lui vilă. Şi asta pentru că respectiva crăpătură, inițial inofensivă, se tot lărgeşte, transformîndu-se într-un adevărat crater care înghite tot ce prinde în cale, iar de vină ar fi un păcat al oficialului, de care doar o „damă de cupă” l-ar putea absolvi. În jurul gropii care înghite metodic case şi cartiere se ţes mai multe poveşti: un pensionar moare imediat după apariţia şi lărgirea crăpăturii, un alt pensionar, care a încercat ani de zile să obţină cetăţenia română, e înghiţit de groapa hulpavă chiar în momentul în care pleacă pentru totdeauna spre România, primarul corupt al Chişinăului ajunge în spital în stare gravă după ce oamenii rămaşi fără case iau cu asalt primăria, iar un bibliotecar speriat de cataclism se lasă păcălit de un politician escroc, fondator al Partidului Anti-Groapă. Dama de cupă este un roman tulburător, care intră în dedesubturile unui sistem corupt, arătîndu-ne fața ascunsă și urîtă a scenei politice.   „Chişinăul stă să se prăbuşească într-o groapă. Oraşul de pe Bîc riscă să fie înghiţit cu tot cu oameni, case şi instituţii ale statului. Funcţionari, jurnalişti, scriitori, pensionari, locatari – toţi constituie o bogată galerie de personaje ale tranziţiei. O istorie plină de suspans, de tensiune narativă, cu personaje bine conturate şi cu un fir epic structurat cu dexteritate. O carte care te pune pe gînduri. Şi te nelinişteşte.” (Maria Pilchin)   „Lumea «omulenilor» se izbeşte de teoria Găurii Negre. Din coliziune ţîşnesc viziuni cosmice ale Corupţiei de un umor nebun, singurul capabil să împiedice lipsa de speranţă să se transforme în disperare. Un text în care Gogol bea o cafea (şi nu numai...) cu Eugen Ionescu. O parabolă egal de relevantă pe ambele maluri ale Prutului.” (Caius Dobrescu)