PAJERE — Volum de sonete al lui Mateiu Caragiale. Majoritatea dintre ele au fost scrise dupa 1900. Imprimate, la inceput, in doua grupaje din „Viata Romaneasca" (in 1912 primele treisprezece poeme, iar in 1913 urmatoarele patru), apoi intr-un numar din „Flacara" in 1916 poezia Dregatorul, vor fi stranse in volumul Pajere (1936) de catre Marica M. Caragiale, sotia scriitorului, cu o notita bibliografica de Perpessicjus si cu un portret inedit de Marcel Iancu.   In acelasi an Pajerele vor fi retiparite in editie definitiva de opere, ingrijita de Perpessicius cu reproduceri dupa stampele autorului.   Marturisirea lui Mateiu Caragiale din Craii de Curtea Veche - o adevarata poetica retrospectiva -cuprinde jaloanele necesare studiului critic al Pajerelor. „gasii de prisos sa ma ridic, sa apar acel trecui, vedeniei careia pana mea datora o minunata tampla de icoane ce migalisem in tinerete cu o osardie aproape cucernica". Gestul sanctiunii drastice, impins pana la autoflagerare in cazul lui Pasadia, se rascumpara estetic, prin „minunata tampla de icoane". Viziunea istoriei ca o suita de „pajere" izvodite de imaginea paseist-romantica este expusa in sonetul liminar Clio precum si in celelalte „arte poetice" (Lauda cuceritorului, Marturisire, Singuratatea), relevandu-se astfel un prim element fundamental, de conceptie poetic-istorica, ce confera unitate ciclului.    „Dar o rigoare de creator constient de mijloace, o conceptie inteligenta despre rostul artei si despre indatoririle scriitorului, la urma urmelor innascuta dragoste de adevar si de dreptate a oricarui artist vrednic de acest nume, i-au sigilat poemele (ce par - par numai! - A evoca un trecut livresc si incert) cu accentele unui foarte romanesc patriotism. (...) Dincolo de detaliul biografic insa, acest om fantast si imprevizibil, bizar si bantuit de tendinte contradictorii, ahtiat de gloriole si de ridicole vanitati, cu labilitati de copil si cu un comportament social rebarbativ, ramane un creator durabil al artei romanesti a cuvantului scris, un poet de exceptie si in versurile cu care a debutat, nu numai in proza pentru care, mai cu seama, este pretuit.“  Romulus Vulpescu