Alexandru Niculescu (n. 20 august 1928) este profesor emerit al Universității din București (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine), elev al profesorului Al. Rosetti și, parțial, al profesorului Iorgu Iordan.
A predat lingvistică romanică și lingvistică românească începând din anii 1950 până în anul când a fost obligat să ceară azil politic în Franța (1984–1985). A fost profesor-invitat la Universitatea din Viena (1963–1965) și a continuat să predea limba și cultura românească la Universitatea din Padova. După o perioadă petrecută în țară (1970–1980), a fost invitat ca profesor asociat la Universitatea Paris IV – Sorbona (1980). În 1986 a ocupat prin concurs prima catedră de limba română a Universității din Udine (1986–2003). Este profesor emerit al Universității din Udine. Ministerul Universităților din Franța i-a acordat titlul de Ofițer al Palmelor Academice.
Selecție a operei:
Individualitatea limbii române între limbile romanice
vol. I. Contribuții gramaticale, București (1965);
vol. II. Contribuții socioculturale, București (1978);
vol. III. Noi contribuții, Cluj Napoca (1999);
vol. IV. Elemente de istorie culturală, Cluj Napoca (2003).
Alexandru Niculescu, Florica Dimitrescu, Testi romeni antichi (secoli XVI-XVIII), Padova (1970).
Între filologie și poetică, București (1980).
Outline History of the Romanian Language, București (1981) și Padova (1990).
Lʼaltra latinità. Storia linguistica del romeno tra Oriente e Occidente, Verona (2007).
