Participarea României la primul război mondial şi realizarea Marii Uniri reprezintă subiectele unei vaste şi extrem de variate literaturi, de la lucrări de sinteză şi memorialistică, la studii şi articole. După 1989 putem sesiza însă un nou impuls al istoriografiei dedicate acestor teme. Eliminarea constrîngerilor ideologice şi a cenzurii a dus la apariţia unor contribuţii însemnate şi a deschis noi perspective în această direcţie, concretizate prin editarea sau reeditarea unor lucrări şi izvoare care lărgesc orizontul de cunoaştere şi evidenţiază mai rafinat detaliile.   Acesta este şi cazul unei lucrări recente a istoricului ieşean Ion Agrigoroaiei, Opinie publică şi stare de spirit în vremea Războiului de Întregire şi a Marii Uniri. Autorul, luînd în considerare rezultatele istoriografiei româneşti, îşi propune să insiste asupra unor aspecte mai puţin analizate, introducînd în circuitul ştiinţific aspecte referitoare la starea de spirit ce a însoţit desfăşurarea evenimentelor şi modul în care opinia publică a influenţat sau chiar a determinat în mod direct hotărîri fundamentale pentru destinul României, în anii primului război mondial. Din acest motiv, autorul se concentrează asupra valorificării unor pasaje semnificative din memorialistică şi din presa vremii, încercînd să realizeze un contact direct cu textul documentului elaborat de către participanţi şi martori la evenimente.   Alegerea autorului nu a fost una aleatorie. Scrierile memorialistice reprezintă o sursă de prim rang în desluşirea stării de spirit sau pentru identificarea opiniilor manifestate la un moment dat, faţă de o anumită situaţie, cu implicaţii deosebite. Această categorie de izvoare permite cercetătorului avizat, capabil să distingă dincolo de subiectivismul inerent genului, să pătrundă mai adînc în partea mai puţin cunoscută a cotidianului din epocă. Din acest motiv, volumele lui I.G. Duca, C. Argetoianu, Al. Marghiloman, Al. Averescu, N. Iorga, H. Berthelot - pentru a enumera doar cîteva - s-au bucurat de o atenţie specială din partea autorului, datorită spaţiului abordat şi al observaţiilor atente şi nuanţate.   Între sursele lucrării istoricului ieşean, un loc aparte îl are însă un manuscris aparţinînd lui N. A. Bogdan, aflat la Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, intitulat Iaşul, leagăn al unirii neamului românesc. Amintiri şi însemnări din 1916-1918. Avînd aproximativ 400 de file, acest manuscris, întocmit, în mare parte, imediat după desfăşurarea evenimentelor, este important datorită impresiei proaspete şi puternice produsă de anumite evenimente, fapte şi atitudini.   Presa din Iaşi a avut şi ea un rol deosebit în cultivarea unor stări de spirit şi exprimarea opiniilor, contribuind, în mare măsură, la formularea unor idei şi adoptarea unor atitudini. De aceea, autorul lucrării de faţă i-a acordat o atenţie deosebită, considerînd că publicaţiile ieşene ale vremii reprezintă, prin materialele şi informaţiile conţinute, o pagină de referinţă din istoria presei româneşti. Ziarele „Evenimentul”, „Opinia”, „Mişcarea”, Acţiunea română”, sau „Tribuna” reprezintă repere importante din acest punct de vedere, constituind, de asemenea, surse importante ale lucrării la care ne referim.   Structura propriu-zisă a volumului este aceea a unei lucrări ştiinţifice veritabile. O Introducere, p. 5-12, prefaţează cele patru capitole, De la neutralitate la angajare şi refugiu, p. 13-70, Temeiurile rezistenţei, p. 71-126, Reînvierea Basarabiei, p. 127-195, Marea Unire - fapt împlinit, p. 196-241, iar în final regăsim o Încheiere, p. 242-250, un Indice onomastic, toponimic şi de periodice, p. 251-262 şi Rezumate în limbile engleză, germană, franceză şi rusă. La acestea se adaugă un set de ilustraţii referitoare la oraşul Iaşi în epocă - preluate din Arhiva „N. A. Bogdan” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi - şi facsimilele unor articole de ziar, preluate din colecţiile aceleiaşi biblioteci.   Avem aşadar imaginea unei lucrări de istorie de bună calitate, ce corelează aspecte, fapte şi atitudini, cu scopul declarat de a întregi imaginea de ansamblu a unei epoci deosebit de agitate şi tensionate, marcată de spectrul „Marelui Război”. Într-un asemenea context, identificarea stării de spirit şi a opiniile exprimate poate contribui semnificativ la transformarea perspectivei, atît din punctul de vedere al istoricului, cît şi al simplului cititor.       Bogdan-Alexandru Schipor