"Cu al treilea volum, am ajuns la capătul întreprinderii pe care am pornit-o în urmă nu cu mulţi ani şi care s-a dovedit mai anevoioasă decât credeam. A fost o muncă dificilă, deopotrivă individuală şi de echipă, iniţial cu autori mai puţini, al căror număr a crescut pe măsura înaintării spre final şi mai ales spre acest volum al treilea.  Autorii au încercat să fie mai mult istorici şi mai puţin români, unguri, germani sau evrei. Cu toţii s-au străduit să dea în acest volum ceea ce li s-a părut a fi rezultatele de ultimă oră ale cercetării, cu un remarcabil simţ al echilibrului, fără părtinire, dar după priceperea şi opinia fiecăruia. Nu a fost simplu şi nu s-a reuşit întotdeauna, fiindcă, aşa cum spuneam, punctele de vedere ale istoriografiilor transilvane nu concordă în legătură cu mai multe aspecte ale istoriei secolelor XVIII-XX. Acolo unde deosebirile de vederi sunt evidente şi greu de conciliat – cazul politicii habsburgice, revolta condusă de Horea, Supplex Libellus Valachorum, Revoluţia de la 1848-1849, regimul liberal, dualismul austro-ungar, Primul Război Mondial, Unirea de la 1918 etc. –, coordonatorii au preferat să dea, de cele mai multe ori, principalele puncte de vedere, fără privilegierea unuia sau a altuia. Nu s-a putut concilia în chip artificial şi într-o clipă ceea ce istoria desparte de secole! Nici nu a fost acesta scopul nostru. Am urmărit o ţintă mult mai modestă: anume să reuşim să punem la un loc, în aceeaşi carte, opiniile diferite despre trecutul Transilvaniei, spre a fi cunoscute. Pentru prima oară în istoriografie, această istorie a Transilvaniei juxtapune punctele de vedere diferite ale scrisului istoric românesc, maghiar şi german, fără intenţii propagandistice, naţionaliste ori insidioase. Este un început! Abia ulterior vor putea urma anumite concilieri de opinii şi interpretări convergente, în contextul Europei trecute şi actuale.  Coordonatorii au fost András Magyari, profesorul nostru – azi de pioasă amintire! –, Thomas Nägler şi Ioan-Aurel Pop (profesorul Magyari ni s-a alăturat doar pentru cele din urmă două volume, în acord cu specialitatea Domniei Sale).  Istoria aceasta a Transilvaniei este rezultatul unui mare efort colectiv. Ea nu este un model de sinteză şi nici unul de tratare obiectivă. Adevărul este relativ şi, chiar şi aşa, este greu de atins. Am tins doar spre el, cu speranţă, cu onestitate şi corectitudine. Istoria aceasta este o propunere de tratare a trecutului transilvan, din perspectiva tuturor comunităţilor etnice şi confesionale care au alcătuit Transilvania".  Prof. univ. dr. IOAN-AUREL POP, membru corespondent al Academiei Române   O epocă deosebit de complexă, „ale cărei întâmplări sunt foarte bine documentate, foarte bine cunoscute şi foarte diferit comentate”. Soluţia: „Pentru prima oară în istoriografie, această istorie a Transilvaniei juxtapune punctele de vedere ale scrisului românesc, maghiar, german, fără intenţii propagandistice, naţionaliste ori insidioase.”   Rezultatul: „Această istorie îndeamnă la cunoaştere în locul ignoranţei, la preţuire în locul urii sau indiferenţei şi mai ales la convieţuire egală în locul confruntării şi discriminării, într-o lume în care toţi trebuie să avem un loc demn”.