Dacă îmbinarea teoriei şi a speţelor duce la rezultate pozitive în ceea ce priveşte formarea limbajului de specialitate, pragmatismul dreptului roman îi deprinde pe studenţii anului I să se poziţioneze atât de partea reclamantului, cât şi a pârâtului, dar, în acelaşi timp, să emită soluţii în calitate de magistrat, conturându-și astfel un punct de vedere juridic lucid motivat.
