Nu numai în România, lumea vorbeşte vrute şi nevrute. Îndeobşte la televizor, acolo  unde verba volant în direct, în presa scrisă, pe site-uri, forumuri, sau chiar şi în cărţile de pe tarabă, oamenii simt nevoia să trăncănească sau să se exprime impetuos, uneori cu năduf, alteori cu emfază şi aplomb. Toată această gălăgie verbală, mediatică sau forumistă se petrece în condiţiile în care cenzura şi autocenzura sunt ca şi inexistente în România. Ultimele rămăşite ale bunului simţ ce au reuşit să supravieţuiască pe plaiurile mioritice sunt şi acestea cuprinse de tendinţele globalizante ale începutului de secolul al XXI-lea. În plus, ritmul de producţie şi consum al conversaţiilor noastre publice sau private a devenit atât de alert, încât, luaţi de valul răspunsului rapid, uităm adesea să mai dăm atenţia cuvenită conţinutului acestuia. Acest volum este menit să încerce un răspuns, pe cât posibil onest, la întrebarea: ce ştim atunci când vorbim despre propagandă şi rudele sale conceptuale? (Autorul)