Tratatul de fata regandeste din temelii functiile sintactice ale cazurilor si resistematizeaza materialul informativ cuprins in literatura de specialitate, nu de putine ori contradictoriu, stufos, incomplet, ba chiar, am spune, lipsit de rigurozitate stiintifica pe alocuri. Tratatul de sintaxa cazurilor limbii vechi grecesti nu ofera o abordare exhaustiva, prin reluarea unor notiuni care, in opinia noastra, actualmente nu suporta amendari majore, ci mai curand pune la dispozitia specialistilor si, desigur, a studentilor, o noua teoretizare a sintaxei cazurilor, care necesita de multa vreme o repunere a problemei.