"Încă din anii de studenţie Vasile Melnic s-a manifestat ca o personalitate cu sufletul larg deschis către oameni: prietenos, totdeauna gata să vină în ajutor fără nicio ezitare, cavaleros, vesel din fire, spiritual şi ingenios. De aceea pe parcursul vieţii a avut mulţi prieteni, din cele mai diferite domenii. Fiind înzestrat cu o voce frumoasă, cu talent de organizator şi dirijor, V. Melnic a fondat corul Facultăţii de Filologie, al cărui repertoriu îl constituiau cântecele populare, frumoasele romanţe româneşti. La Academie, în cadrul Institutului, concomitent cu munca ştiinţifică legată de deplasări pe teren, în care au fost colectate materiale dialectale din 77 de localităţi din afara Republicii Moldova, Vasile Melnic, pe parcursul anilor, a activat, rând pe rând, în numeroase funcţii obşteşti, apărând interesele colectivului şi ale colegilor de muncă. Profesorul Vasile Melnic a fost un adevărat fiu al neamului, un patriot care a promovat cultura, obiceiurile, datinile strămoşeşti, manifestând un deosebit interes pentru limba maternă – limba română, pentru cultivarea, corectitudinea şi însuşirea ei. El a publicat o serie de texte referitoare la situaţia lingvistică dezastruoasă în care se afla limba română chiar şi după adoptarea Legislaţiei lingvistice, făcând obiecţii judicioase cu privire la politica statului în domeniul funcţionării limbii naţionale. Sunt actuale şi azi şi merită să fie recitite articolele: Chiriaşi în propria ţară, Sindromul înstrăinării de neam, Legile conştiinţei, Universitatea slavonă – focar de tensiune interetnică ş.a., republicate mai târziu şi în volum. În textele sale, V. Melnic a abordat problema demnităţii şi a conştiinţei naţionale proprii tuturor celor ce aparţin din moşi-strămoşi neamului nostru românesc. El s-a exprimat ferm şi răspicat în privinţa recunoaşterii adevărului istoric şi ştiinţific despre numele corect al limbii – limba română, a condamnat procesul de rusificare şi deznaţionalizare: „Avem noi oare conştiinţă naţională? Dacă da, atunci trebuie să ne încadrăm în spaţiul gintei latine, în spaţiul lumii civilizate, fapt ce poate fi realizat numai prin însuşirea şi acceptarea limbii române literare ca limbă oficială a statului. Dacă nu, atunci suntem sortiţi deznaţionalizării şi rusificării, anume ceea ce urmăresc forţele interfrontiste de la noi şi din Rusia” (Mândria şi speranţa noastră, p. 172). Prof. V. Melnic s-a manifestat credincios slujitor şi apărător al patrimoniului lingvistic românesc nu numai în textele sale publicistice, în prelegerile de la Universitatea de Medicină, ci şi printr-o vastă activitate practică, fiind unul dintre artizanii implementării Legislaţiei lingvistice. A scris numeroase articole şi studii cu ocazia unor comemorări, omagieri, aniversări, evocând o serie de personalităţi ale culturii româneşti între care: Petru Movilă, Andrei Mureşanu, B.-P. Hasdeu, Leca Morariu şi Gr. Nandriş, precum şi Nicolae Testemiţeanu, Leonid Cobâleanschi, foşti rectori ai Universităţii de Medicină, profesorul academician Nicolae Corlăteanu, profesorul Grigore Cincilei, profesorul Ion Ciornâi, acad. Gheorghe Ghidirim etc. Omul, savantul, profesorul, colegul şi prietenul Vasile Melnic, prin tot ce a făcut pentru promovarea limbii române, va rămâne în istoria neamului şi a culturii noastre naţionale".   Maria Cosniceanu