Poate oferi modernitatea tarzie avantaje spirituale, cand, se stie, modernitatea s-a construit tocmai pe restrangerea la domeniul secular? Renuntarea la religie ca vector al destinului uman, cheie de interpretare a lumii si cadru de civilizatie este definitorie pentru aceasta epoca. Reflectia actuala de orientare metafizica sau religioasa e insotita adesea de o critica a lumii moderne si a crizei sale. Si totusi, pentru o serie de ganditori - intre care filosofii religiosi rusi de la inceputul secolului XX, Simone Weil, iar mai aproape de noi A. Scrima -, criza modernitatii trebuie sa fie valorificata. Pe urmele acestora, autoarea se angajeaza intr-o profunda analiza a unor aspecte ale modernitatii tarzii ce pot capata valoare mobilizatoare, devenind astfel suport pentru parcursul spiritual.
