Origen ne invita, in omiliile acestui volum, sa parcurgem impreuna drumul de la sclavie la libertate, asa cum este el inteles in cel de-al doilea tratat al Bibliei, Exodul. Actul interpretarii devine astfel participare, iar Exodul, considera exegetul crestin, este vocatia fiecarui individ: fiecare dintre noi este o fiinta aflata in „exod“. Observarea propriei situari, in impropriu, este simultana reorientarii: cititorul este invitat de exeget sa-si regaseasca „locul propriu“. Doar aceasta relocare va putea livra sens, doar acest „exod“ va preda semnificatia corecta a unui faimos (si controversat) pasaj biblic, adnotat de catre Origen in acest volum, cel privitor la „incremenirea“, prin actiune divina, a inimii Faraonului.