„Considerat o capodopera a literaturii ruse si universale, Viata si destin este o carte cu o istorie iesita din comun - roman monumental, de aproape o mie de pagini, cartea lui Grossman este interzisa in Uniunea Sovietica: KGB-ul confisca manuscrisele, copiile la indigo si notitele romanului, sub pretextul ca este mai subversiv chiar decat Doctor Jivago al lui Pasternak, iar Stalin, pe patul mortii, il califica pe Grossman drept dusman al poporului. La zece ani dupa moartea autorului, un prieten, Semion Lipkin, face rost de ultimul exemplar existent, microfilmat de agentii KGB, si il scoate din tara cu ajutorul cercetatorului rus Andrei Saharov si al scriitorului Vladimir Voinovici. In 1980, cartea apare in Elvetia, iar in 1988 este permisa publicarea ei in URSS.
Fara a se lasa descurajat de dificultatile intimpinate la publicarea romanului anterior, Pentru o cauza dreapta (1949, aparut in revista Novii mir intre 1952-1954), Grossman a inceput lucrul la proiectata continuare a acestuia, Viata si destin, in 1952. Opt ani mai tarziu, l-a propus spre publicare, dar in 1961 KGB-ul a confiscat manuscrisele, copiile la indigo si notitele romanului, sub pretextul ca era mai subversiv chiar decat Doctor Jivago al lui Pasternak. Actiunea cartii se desfasoara pe fundalul bataliei de la Stalingrad, dar ramificatiile ei cuprind intreaga Rusie, de la cotul Donului pana in lagarele Gulagului, conturand fizionomia unei epoci dramatice si infatisand destine memorabile. Pe langa criticile la adresa sistemului totalitar, anumite aspecte ale romanului sugereaza o stransa analogie intre nazismul german si comunismul sovietic.
Salvat ca prin minune, un exemplar microfilmat al cartii a ajuns in Elvetia, unde a fost publicat in 1980. In Rusia, o prima editie, imperfecta si trunchiata, a aparut in 1988, un an mai tarziu fiind publicata editia definitiva, dupa care s-a realizat prezenta traducere in limba romana.”
.s.
