In ianuarie 2013, Ileana Vulpescu si-a lansat, la Bucuresti, ultima carte: un roman asteptat cu mult interes de public si dedicat memoriei fiicei si sotului ei, pe care scriitoarea i-a pierdut anul trecut, la foarte scurt timp unul dupa altul.
Actiunea cartii se petrece atat pe vremea comunismului, cat si dupa 1990. Personajele centrale sunt Antonina si Mioara, doua psihiatre stagiare care calatoresc, cu intensitate, printre trairile perso-nale si cele ale pacientilor, intr-o adevarata galerie a grandorii si micimii omenesti. Titlul cartii este dat de replica unui copil autist, pacient al celor doua doctorite.
"«La om totul trebuie sa fie frumos, de la haine pana la suflet», parca asa ati spus, Anton Pavlovici! Dumneavoastra care-ati patruns atat de adanc in uratenia din om, in toate intunecimile si micimile din suflete. Sunt medic si simt, citindu-va, ca ati facut si dumneavoastra trotuarul conditiei umane, cum spunea un scriitor despre noi, medicii. Ma uit la toate portretele dumneavoastra si nu reusesc sa va pun un diagnostic. Raman cu aceeasi intrebare: asa arata un geniu? Si omul cum o fi fost? Fericiti cei care v-au cunoscut?" (fragment din roman).
