Al zecelea om a fost initial o povestire scrisa in 1944, pentru compania Metro Goldwyn Mayer, dar abia in 1983, cind i s a amintit de existenta ei, autorul a reluat o si a publicat o doi ani mai tirziu sub forma de roman.
Volumul de fata contine inca doua schite de scenariu, scrise in aceeasi perioada si redescoperite mai tirziu de scriitor in jurnalele sale. Intriga romanului Al zecelea om este urmatoarea: intr-o inchisoare din Franta, aflata sub ocupatie germana, unul din zece prizonieri trebuie sa moara. Prizonierii trag la sorti care dintre ei va fi urmatorul si balanta inclina in defavoarea avocatului Jean Louis Chavel, un om cu o stare sociala dintre cele mai prospere. Disperat, Chavel este gata sa dea tot ce are ca sa scape de moarte, iar unul dintre ceilalti prizonieri accepta oferta. Primeste toata averea avocatului, banii, cartile si casa de la tara si lasa totul prin testament mamei si surorii sale. si abia de aici incolo, in stilul inconfundabil al lui Greene, incepe povestea.
„Al zecelea om este o capodopera, scrisa in stilul concis, dar plin de detalii surprinzatoare in care Greene, datorita legaturii sale cu lumea filmului, pur si simplu exceleaza.” (Sunday Times)
"Nu cred că am subliniat de mult atâtea rânduri într-o carte. Greene are o voce conștientă, limpede și cumva, înțeleaptă. Un tip de înțelepciune al experienței, al supliciului și-al suferinței. Abia aștept să văd ce discuții iscă la Clubul de Carte Litera! E prima carte semnată de Graham Greene care-mi ajunge în mâini dar începutul este unul cu tentă ușor romantică – am de gând să citesc La drum cu mătușă-mea și Ministerul Groazei.
Ce mi-a plăcut cel mai mult?
Simplitatea. O carte în 140 de pagini îți propune incursiuni adânci în tenebrele conștiinței umane.
Graham Greene are superputerea de a transpune în imagini vizuale întregi procese de conștiință: “Fata consimți cam în silă să ridice un colț al fricii care-o învăluia, întocmai ca un copil care dezlipește marginea mototolită a unui abțibild.”
Merită recitită?
Nu aș reciti-o pe asta, însă mi-am deschis apetitul pentru alte eseuri de-ale lui Graham Greene."
Georgiana Ciofoaia
.s.
