Cine sunt... e titlul volumului de versuri semnat de Valentin Astafi, care anunță și un debut destul de ambițios, poetic zis. Poezia acestui autor stă tăinuită sub cămașa lui Nesus, dar mai ascunde și o metaforă pentru a-l surprinde pe cititor și a-l invita în apele râului unui rebel:Sunt un om! / Care nu a dorit mult, / Sunt oare acel om împlinit? / Nu, probabil, sunt un omderutat. / Mă macină un gând, / Că aș putea să pierd ceea ce am, / Dar ce am eu? ... / Chiarnimic? / Doar te am pe tine! // Sunt un simplu muritor, / Un om de rând cu a mea soartă, / Suntun simplu trecător prin această lume, / Dar cu vise împlinite... // Sunt un Om cu vise sincere.(Cine sunt).

Valentin Astafi optează pentru o poezie de eliberare a unor energii sufletești, o poezie de senzații, nostalgii sau impulsuri:

Răpuns-am fost / De lancea ce-a lovit călcâiul / Ca și Ahile am căzut / În hăul deznădejdii, / Pierit-am din cauza robirii / Și a uitării depărtate. // Frumos a fost, / Deși, trăind o viață defăimată, / Surghiunit pe acest pământ, / Am întâlnit iubirea, am simțit-o, / Și pătimesc și acum din acea cauză, / Dar sunt nemuritor... // Și îmi cer iertare de atâtea ori, /Și mă impun să reușesc, / Dar, mereu repet / Pe aceleași urme calc, / Și tot distrug ce am creat, /Și mă consum, pe sine însuți! // Ce-ar fi de ne-am iubi / Fără a mai distruge, / Ce-ar fi de ne-amiubi, / Fără a cere-n schimb nimic, / Ce-ar fi să existăm / În veacul nostru, cel hain. // Cred că eimposibil / Să exist fără de tine, / De nu ești tu alături / Pieri-voi fără milă! / În surghiun șideznădejde / Fără a vedea a ta magie! // Nu mă lăsa în dejnădejde, / Ajută-mă, s-ajung la mal, /Dă-mi tu tărie, căci sunt om, / Dă-mi tu blândețe, că sunt naiv și inocent...