Studiul de faţă prezintă în primă fază o trecere în revistă a reglementărilor în materie, susţinând cu exemple concrete, diferitele situaţii de succesiune şi regulile aplicabile acestora. Partea a doua a lucrării analizează situaţia de dezmembrare a Uniunii Sovietice în 1991, cu accent pe modul în care fostele state constituente au abordat şi soluţionat problemele ce au apărut în legătură cu succesiunea. La primă vedere s-ar putea considera că tema succesiunii statelor în dreptul internaţional public şi-a pierdut din actualitate, în condiţiile în care secolul XXI este marcat mai ales de fenomenul globalizării, şi mai puţin de dispariţii sau apariţii de noi state. Cu toate acestea, un demers în materia succesiunii este extrem de interesant tocmai pentru că permite studierea raportului dintre practica statelor, pe de o parte, şi teoriile şi reglementările juridice pe de altă parte, acest raport conferind succesiunii caracterul atât de controversat.