Posedam facultatea de a uita, de a ne adapta la saracie si mizerie, la zero, la propria anulare. In uitare ne ingropam tot ceea ce e mai frumos si bun, propria fiinta, si asta cu mult inainte de a-si infige groparii cazmaua in pamantul cimitirului.
De nimic nu dorim sa ne lepadam mai mult ca de cei pe care nu suntem obligati sa-i iubim.
Recordul este sa plangi si sa razi, sa razi si sa plangi. Ploaie cu soare si stropi din seninul stralucitor.
Un om cinstit, corect, nu-si angajeaza sentimentele in eternitate…
.s.
