"Omul de la fereastră, un roman dens, un roman în straturi – scris în ani de zile, în ritmul acela lent, tăcut, de acumulare, specific prozatorului ardelean – vine să concureze serios reuşita din 2011 a Ploilor amare – dar în cu totul altă notă, de-a dreptul surprinzătoare: un roman citadin şi introspectiv (în vreme ce Ploile amare era un roman rural, descriptiv), într-o anumită măsură camilpetrescian (roman al „dosarelor de existenţe“, al „anexelor“), cosmopolit şi – pe deasupra – pigmentat puternic, senzaţionalist, de o iubire frăţească la limita incestului. Şi n-am spus totul: Omul de la fereastră este, în egală măsură – situîndu-se alături de Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui de Cristian Teodorescu (dar şi de Mierla neagră de Radu Ţuculescu) – un extraordinar roman al comunismului şi postcomunismului românesc. Dacă a trebuit să aşteptăm o vreme pentru ca aceste romane să apară – romanele anilor postdecembrişti, romanele recuperării trecutului traumatic –, cred că aşteptarea a meritat: Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui de Cristian Teodorescu şi Omul de la fereastră de Alexandru Vlad reprezintă, în această direcţie, două vîrfuri ale prozei noastre postdecembriste, cărţi scrise de doi optzecişti cu temperamente extrem de diferite (muntean, respectiv ardelean), cărţi care ar merita, de pildă, să fie traduse cît mai repede în limbile de circulaţie şi trimise în lume". (Adina Dinitoiu)
