În privinta pactului semnat de Stalin la sfârsitul lui iunie 1941, Hitler nu tagaduise nimic. Dar nu i-a descoperit generalului si Conducatorului român alte secrete, cum ar fi cel al ruperii pactului german-sovietic, pact ce a uluit mai întâi lumea si care foarte degraba a fost aruncat la groapa de gunoi. Neîntelegerile dintre Hitler si Stalin nu erau de ordin ideologic, precum au încercat sa afirme ulterior istoriile rusesti. În noiembrie 1940, Hitler si Ribbentrop, cu prilejul discutiilor de la Berlin, au solicitat o aderare a Uniunii Sovietice la Pactul Tripartit. Stalin a refuzat. Nu de aceea ca el era comunist si Hitler era social-nationalist, ci pentru motivul ca nu i se ofereau zonele de agresiune pe care le pretindea. Rusia, la aceste convorbiri secrete, dorea sa-si alipeasca tarile din zona Golfului Persic si a Marii Arabice. Hitler a icnit nemultumit, dar a cazut de acord. Când însa mesagerul lui Stalin, Molotov, a mai pretins Bulgaria si Strâmtorile Dardanele, Hitler s-a suparat si l-a expediat pe Molotov la Moscova fara niciun rezultat. În definitiv, între Hitler si Stalin s-au stabilit relatii dusmanoase, de suspiciune, relatii dintre doi banditi, care, dupa o scurta întelegere, pretind, fiecare, la partea leului. La Berdicev, generalul Ion Antonescu, luându-si ramas bun de la Hitler, a mai repetat raspicat: „Merg alaturi de Germania în Est, pentru a recâstiga drepturile noastre în Vest!”. Hitler a ramas satisfacut.