Același nume – destine diferite. Ne referim la cele două personaje feminine cu numele Ecaterina  din romanul „Biserica Albă” de Ion Druță. Una este o țărancă simplă din Ocolina, cealaltă – regina Rusiei. Una are parte de măreție, de faimă, de glorie și, după părerea ei, nu duce lipsă de nimic (Ecaterina cea Mare). Cealaltă nu are bani, nu are bogății, dar are suflet și tinde să renoveze biserica satului, care a rămas fără părinte din cauza războiului (Ecaterina cea Mică). Romanul este o expresie a credinței. Urmează să vedem puterea rugăciunii asupra unui creștin. Ecaterina din Ocolina este dovadă a faptului că Dumnezeu este mereu alături, dar prin comportamentul ei se accentuează că  și noi, în calitate de creștini, trebuie să nu-L uităm, să-L preamărim pe Domnul. Nu trebuie să cerem lucruri lumești, banale. Necesară este bogăția spirituală, nu în zadar tindea țăranca Ecaterina să refacă biserica satului său, altfel spus, lăcașul (casa) lui Dumnezeu.      Un alt personaj al romanului este cneazul Potiomkin, mîna dreaptă a  reginei Ecaterina. Observăm că acesta are o rugăciune nesinceră, întrucît acțiunile sale nu corespund cu cele spuse. Moartea sa la o margine de drum demonstrează încă o dată că gloria lumească și averile nu ne creează cărarea spre Dumnezeu. Ecaterinei din Ocolina îi reușește să renoveze biserica. Cine o va ajuta în aceasta și de ce se va decide ca biserica să fie de culoare albă umează să aflați după lecturarea romanului.