Volumul I: Primul cuvânt de pe zidul palatului : număraţi.   Volumul II : Al doilea cuvânt de pe zidul palatului : cumpăniţi.   Volumul III: Al treilea cuvânt de pe zidul palatului : răzleţiţi.   Editura Institutului Cultural Român, 2019   Publicată în maghiară între 1934 și 1940, Trilogia transilvană a lui Miklós Bánffy este considerată astăzi una dintre operele de referință ale secolului XX. Romanul a apărut, în ultimele două decenii, în engleză, franceză, spaniolă, germană, italiană și olandeză, bucurându-se de o receptare entuziastă. Ediția românească, în traducerea lui Marius Tabacu, include un cuvânt înainte de Marta Petreu și un studiu introductiv și un glosar realizate de Lucian Nastasă‑Kovács.   Miklós Bánffy, conte de Losoncz (30 decembrie 1873, Cluj – 5 iunie 1950, Budapesta), scriitor, om politic și grafician maghiar, a fost descendentul unei vechi familii de aristocrați din Ardeal. După studii de drept la universităţile de la Cluj şi Budapesta și un doctorat în drept și ştiinţe administrative, este ales, în 1901, deputat în Parlamentul maghiar. Între 1912 și 1918 a condus Teatrul Naţional şi Opera de Stat de la Budapesta, acordîndu-i, în această calitate, o susținere importantă compozitorului Béla Bartók. Între aprilie 1921 și decembrie 1922 a fost ministru de Externe al Ungariei. În 1926 s-a stabilit la Cluj, primind cetățenia română. Își continuă activitatea pe tărâm cultural ca redactor-șef al revistei Erdélyi Helikon. În 1943 poartă discuții secrete, la București, cu Iuliu Maniu, în vederea unei ieșiri concomitente din război a Ungariei și României, iar în 1944 pledează pentru ruperea de către Ungaria a alianței cu Germania. În septembrie 1944 îl convinge pe Miklós Horthy să accepte evacuarea fără luptă a forțelor armate din Cluj, salvând astfel orașul de la distrugere. Castelul de la Bonţida al familiei Bánffy, cel mai mare complex de edificii în stil baroc din Transilvania, descris drept Versailles-ul ardelean, este jefuit și incendiat de trupele germane în retragere. Expropriat în 1945 și exclus din viața literară în 1946, a părăsit, în 1949, Clujul și s-a alăturat familiei stabilite deja la Budapesta, unde se va stinge în anul următor. Conform propriei dorinţe, rămășițele sale pămîntești au fost aduse în 1976 în cimitirul central Házsongárd din Cluj. Alături de Trilogia transilvană, publicată între 1934 și 1940, opera sa mai cuprinde piese de teatru, între care Legenda soarelui (1906) și Marele senior (1913), nuvele, precum și lucrări de grafică.   „Bánffy este un povestitor înnăscut.“ - Patrick Leigh Fermor   „La nivelul celor mai bune lucrări de ficțiune pe care le-am citit, precum Anna Karenina și Război și pace contopite într-o singură operă. Dragoste, sex, oraș, provincie, bani, putere, frumusețe și patosul unei societăți care nu-și poate preveni propria distrugere“ - Charles Moore, Daily Telegraph