Les Sourires Glacés (1896), debutul poetic al lui Charles‑Adolphe Cantacuzène, pseudonimul literar al poetului și diplomatului român Scarlat Cantacuzino (1874‑1949). La doar 22 de ani, Cantacuzino a pătruns în cercurile simboliste pariziene, fiind apreciat de nume mari precum Stéphane Mallarmé și Paul Valéry. Volumul său surprinde rafinamentul Belle Époque-ului, combinând delicatețea limbajului cu introspecția și ironia aristocratică.

Acest exemplar este cu atât mai rar și valoros cu cât poartă o dedicație autografică transformată într-un mini‑poem, în care autorul își declară dorința de a rămâne în memoria destinatarei, abordând teme de iubire dureroasă, moarte și frumusețe înghețată — exact ca în motto-ul cărții.

Les Sourires Glacés nu este doar un volum de poezie: este o relicvă literară și istorică, o fereastră către atmosfera literară și culturală a Parisului de la sfârșitul secolului XIX, dar și un obiect de colecție pentru orice bibliofil pasionat de simbolism, literatură franceză și rarități europene.