...Sunt fericit ori de câte ori reuşesc să scriu un text bun, o poezie sau un eseu care îmi satisfac exigenţele interioare în primul rând. Am un principiu pe care încerc să nu-l trădez - de a nu mă aşeza la masa de scris decât atunci când simt că am ce spune cu adevărat ceva. Pentru mine, scrisul este - prin definiţie - un act de sinceritate.   Dincolo de toate, însă, cred că există, nu poate să nu existe o Forţă supremă, o Energie ocultă numită în atâtea şi atâtea feluri - Demiurg, Dumnezeu, Atotputernicul, Marele Anonim, Marele Geometru, Marele Şahist, Puterea Cerească etc., etc. - care ţine lumea şi planetele într-o (inter)dependenţă şi într-o (interconexiune ordonatoare, care are grijă ca toate angrenajele, şurubaşele şi piuliţele ce alcătuiesc marele mecanism al lumii să funcţioneze ireproşabil, pentru a-i întreţine mişcarea, ciclicitatea, pentru a naşte şi genera viaţă.