Am terminat de citit Frontieriştii şi mă bucur să spun că am găsit acolo una dintre faţetele nevizitate până acum ale exilului românesc. Umorul de bună calitate se îmbină cu duioşia, cu neprihănirea vârstei şi cu optimismul unei firi omeneşti puternice şi pline de avânt. Că autorul este un om puternic, pare evident. Că drumul prin Iugoslavia îi deschide ochii spre o viaţă normală, devine foarte clar. Mai apăsată, însă, mi se pare  căutarea sinelui, bănuiala căeu-l nu poate fi acel eu decât descătuşat din chingile unei Românii triste şi încarcerate. Doamne, când îmi aduc aminte anii aceia, parcă am trăit un coşmar... Felicitări  pentru această carte, ar trebui rediscutată, relansată poate, şi, cu siguranţă, continuată.     Maria-Denise Theodoru Analist International Relations Department – Radio România Bucureşti