În acea zi de 8 iunie 2003, la Roland Garros, Justine Henin (21 de ani) câştigă Internaţionalele de Tenis ale Franţei în faţa compatrioatei sale Kim Clijsters. Ameţită de fericire, tânăra belgiancă priveşte cu profundă melancolie spre înaltul cerului, omagiindu-şi astfel mama dispărută. Ca o străfulgerare, un frison de maximă emoţie străbate rândurile spectatorilor aflaţi în tribună. Justine Henin îşi întăreşte pentru totdeauna legăturile afective speciale cu admiratorii ei. Cinci ani mai târziu, la 14 mai 2008, tânăra campioană se retrage cu capul sus, când este încă numărul unu mondial.  Cartea scrisă de Claude Moreau şi François Artigas este povestea uluitoare a carierei acestei campioane şi mai ales a personajului care a prilejuit-o. Recomandată de un palmares incomparabil (şapte consacrări în turneele de Grand Slam, între 2003 şi 2007), idolatrizată atât pentru reuşitele ei, cât şi pentru exemplaritatea sa umană, Justine Henin nu a ales întâmplător să-şi părăsească mulţimea de admiratori necondiţionaţi.  Justine Henin: Game, set şi sfârşit de carieră arată minuţios cum anume şi de ce o vedetă mondială poate hotărî, între două turnee, să-şi eclipseze condiţia pentru un plus de autenticitate existenţială. Însă o certitudine tot rămâne, urma luminoasă a acestei stele căzătoare neputându-se stinge vreodată.  În linii mari, aceasta este povestea uneia dintre cele mai mari campioane ale tenisului all time. Despre Justine şi aventurile ei, din teren şi din afara acestuia, scriu cu talent şi obiectivitate cei doi autori, Claude Moreau şi François Artigas în frumoasa lor carte biografică Justine Henin: Game, set şi sfârşit de carieră. Jurnalişti „pro”, cei doi francezi au marele merit de a evita literaturizarea cu orice preţ a unei biografii care realmente nu avea nevoie de înflorituri suplimentare, fiind ea însăşi excepţional de bogată ca experienţă şi fapte de viaţă, unele deloc previzibile sau obişnuite.