Sunt cărți care se adresează oamenilor dintr-o anumită perioadă istorică, dintr-o anumită zonă de conștiință, iar altele care sunt și au valabilitate pentru totdeauna, pentru toate ”timpurile”. Aceasta, împreună cu prima parte, ”Noua Ordine Vibrațională”, se încadrează în această din urmă categorie.   Nu te speria dacă vezi cartea asta atât de groasă, pentru că foarte curând vei vedea că e, poate, singura carte pe care ai citit-o pe nerăsuflate și ai înțeles-o foarte clar. De ce? Pentru că, precum zicea Einstein, dacă nu poți explica o teorie, o realitate, pe înțelesul omului simplu, în cuvinte uzuale, oricât de greu de înțeles ar putea aceasta părea la început, înseamnă că n-ai înțeles-o nici tu. De ce? Pentru că adevărul, o mare parte din el, tu deja îl ai în tine, iar când ți-l zic eu, o să-ți pară foarte familiar, de bun simț, ca și cum deja îl știai.   Ieșirea în afara zonei de confort nu se face doar în situații evidente de viață, ci și mental, când încerci cu curaj să treci de limita cunoașterii tale, să înțelegi lucruri noi, să ți le explici singur. Când depășești bariera, când crezi cu adevărat că răspunsurile ‘or să-ți vină, adică când intri în ”gaura neagră”, vei fi ghidat de Sus spre acel răspuns.   Și exact asta am făcut și eu cu aceste două cărți, m-am aruncat într-o mare gaură neagră, m-am avântat cu curaj să scriu despre ceva ce nu știam înainte, despre ce nu înțelegeam înainte, sau așa credeam, dar vroiam să aflu. Am avut încredere că dacă continui să intru, răspunsurile despre cine sunt eu (și, implicit, voi) vor veni pe parcurs, că pașii, gândurile și stările îmi vor fi ghidate în direcția bună de Dumnezeu. Oricum, odată depășit “orizontul evenimentului“, adevărata linie roșie, nici nu mai ai cum să te întorci înapoi. Drumul este într-un singur sens: spre aflarea răspunsului.   Valoarea unei cărți nu este dată de criticii literari consacrați, majoritatea slujitori obedienți ai diferitelor interese. Nu este dată nici de cititorii contemporani, dacă este mult peste nivelul lor de conștiință. Ci este dată de timp, de timpul de după, în care mințile vor avea un nivel de conștiință mai ridicat și vor putea aprecia la adevărata valoare opera scriitorului. Dar, în acest timp aproape de marginea lumii, „timpul” este în schimbare foarte rapidă, și, deci, o carte bună are toate șansele să poată fi apreciată corect… Deși, în nebunia momentului în continuă intensificare, oamenii nu prea mai au mult timp de stat cu ochii pe o carte. Vâltoarea evenimentelor devine curând amețitoare. Iar viitorii „elevi” în această clasă vor fi foarte departe de cărțile scrise urmărind spectacolul dintre două lumi. Aparent, aceste cărți se pierd în zona de trecere între lumi… Însă, nu este așa.   Bucuria scriitorului veritabil nu mai este cea a egoului minții, și anume recunoașterea oamenilor, marketingul fals etc., ci cea a sufletului mulțumit că și-a adus în mod real contribuția la „lumina lumii”, la restructurarea modului de gândire al școlii pe care tocmai a absolvit-o, că și-a dus la bun sfârșit misiunea pentru care a venit aici.   Cristian Răduță