Dintre toate lucrarile autorului strabate un etos romanesc arhetipalizat, cu o directionare moderna in factura rostirii. Daca exista un secreat al scrisului sau, cred ca acesta se leaga de reevaluarea raporturilor cu traditia: e o muzica ancorata prin radacini adanci in trecutul bizantin si folcloric, dar cu fata indreptata spre practicile contemporaneitatii. Se implinesc astfel idealurile aristotelice privind necesitatea de a grai printr-o lucrare despre locul si timpul facerii ei (Dan Voiculescu)
