Ce este bizantinismul? În primul rând, bizantinismul este un tip cultural particular şi autonom, cu caractere distinctive şi specifice, evidente şi pe deplin comprehensibile, cu principii generale proprii; în fine, bizantinismul a condus la consecinţe istorice bine definite.

Slavismul, considerat în ansamblul său, este încă o enigmă, un sfinx.

Ideea abstractă de bizantinism este extrem de limpede şi de comprehensibilă. Această idee generală este compusă din câteva idei parţiale: religioase, statale, morale, filosofice şi artistice.

Este imposibil să apară ceva asemănător în interiorul lumii slave. Reprezentându-ne mental slavismul, vom obţine doar o imagine amorfă, elementară, neorganică – ceva asemănător aspectului unor nori uriaşi şi îndepărtaţi care, pe măsură de ne apropiem de ei, pot forma cele mai variate figuri.

Dimpotrivă, reprezentându-ne mental bizantinismul, în faţa noastră va apărea planul sever, clar al unui edificiu vast şi solid. De exemplu, ştim că, în plan politic, bizantinismul înseamnă autocraţie; că acestuia îi corespunde, în plan religios, un creştinism care se deosebeşte, sub diverse aspecte, de Biserica occidentală, de erezii şi de schisme. În plan moral, ştim că idealul bizantin nu cunoaşte conceptul elevat şi, în multe cazuri, exagerat al personalităţii terestre a omului, concept introdus în istorie de feudalismul germanic. Avem cunoştinţă şi de înclinaţia idealului moral bizantin spre deziluzie în tot ceea ce este pământesc, de scepticismul său în ceea ce priveşte fericirea, fermitatea purităţii personale, atitudinea noastră faţă de atingerea perfecţiunii morale aici, pe pământ. Mai ştim că bizantinismul (şi, în general, creştinismul) refuză orice speranţă în bunăstarea universală a popoarelor şi că, dimpotrivă, acesta constituie cea mai radicală antiteză a ideii cosmopolite înţelese în sensul de egalitate universală pământeană, libertate universală pământeană, perfecţiune şi satisfacţie universală pământeană. Tot atât de clare sunt imaginile oferite de bizantinism în plan artistic şi, în sens mai larg, estetic: arhitectură, artizanat, modă, obiceiuri, gusturi. Iată de ce e uşor să recunoaştem un stil mai mult sau mai puţin bizantin.

Cultura bizantină a înlocuit-o pe cea greco-romană şi a precedat-o pe cea romano-germanică. Urcarea pe tron a lui Constantin poate fi considerată începutul triumfului deplin al bizantinismului (secolul al IV-lea d.H.). În schimb, urcarea pe tron a lui Carol cel Mare şi încoronarea sa ca împărat de către însuşi Papa pot fi considerate primele tentative ale Europei romano-germanice de a-şi diferenţia propria civilizaţie de cea bizantină, căreia îi fuseseră supuse până atunci, fie şi numai spiritual, toate popoarele occidentale.