Un veritabil breviar al metafizicii fiintei, cu un marcat caracter propedeutic, in care Toma fixeaza termenii centrali ai dezbaterii (esse, ens, essentia, substantia, accidens, materia, forma etc.) si isi precizeaza pozitia fata de „bibliografia“ curenta a problemei (Aristotel, Avicenna, Averroes sau tratatul neoplatonizant Liber de causis). Rezultatul e nucleul perfect articulat al unei doctrine a fiintei, in raport cu care analizele ulterioare din marile opere sistematice Summa theologica si Summa contra Gentiles nu vor face decat sa adauge, sa detalieze si sa argumenteze. Opusculul lui Toma a servit in secolul care a urmat redactarii sale atat ca manual scolar, cat si ca model si inceput al unei intregi serii de lucrari similare.