Cel mai bun mod de a-mi umple timpul este acela de a schiţa derularea acestor evenimente, de a zugrăvi chipurile celor pe care i-am vazut luând parte la ele şi de a reţine şi grava în acest fel în propria memorie, atât cât îmi stă în putinţă trăsăturile confuze care alcătuiesc fizionomia agitată a vremii mele. - Alexis De Tocqueville
[...] Amintirile nu au fost destinate publicării. Ele “nu sunt așternute pe hârtie decât pentru mine”, spunea Tocqueville, care își descria apoi scrierea ca pe “o oglindă în care mă voi uita cu plăcere la contemporanii mei și la mine… Nici măcar cei mai buni prieteni ai mei nu vor ști de ea, pentru că vreau să-mi păstrez libertatea de a-i zugrăvi, și pe ei, și pe mine, fără a flata pe cineva”. [...] portretele impresionează pentru că personajele sunt creionate cu siguranță de sine a unui mare scriitor, așa cum se întâmplă în cazul lui Lamennais, om al contrastelor stridente: „Deși purta ciorapi albi, vestă galbenă, cravată pestriță și redingota verde, Lamennais rămăsese preot prin firea sa și chiar prin înfățișarea sa. El înainta cu pasi mici, grăbiți și discreți, fără a întoarce capul și fără a privi pe cineva, și se strecura astfel în mulțime cu un aer neîndemânatic și modest, ca și cum ar fi ieșit dintr-o sacristie, și cu un orgoliu atât de mare că ai fi zis că îi calcă în picioare pe regi și îi ține piept lui Dumnezeu.” Tocqueville era, se vede cu ușurință, necruțător. - Cristian PredaAlexis De Tocqueville s-a născut într-o familie din vechea nobilime normandă. Educat de un abate jansenist, el a absolvit colegiul din Metz, a studiat dreptul și a luat parte la cursul de istorie a a lui François Guizot.În tinerețe, Tocquilaeville a petrcut nouă luni în America, călătorie care a reprezentat sursa de inspirație a celor două volume ale operei sale „Despre democrația în America”(1835, 1840).Primul i-a adus o largă cunoaștere și alegerea sa ca membru al academiei franceze.
Proieminent om de litere,deputat în monarhia din iulie, și participant important la cea de-a Doua Republică, Tocquilaeville, s-a retras din politică după lovitura de stat a lui Louis Bonaparte. Volumul său Vechiul regim și revoluția a fost publicat în 1856, cu trei ani înainte de moartea sa, survenită la vârsta de 54 de ani.Versiunea lui Tocqueville despre liberalismul politic a influențat profund opoziția în timpul imperiului.Această influență a slăbit odată cu crearea celei de-a Treia Republici, întrucît lucrările lui Tocquilaeville au eludat canaoanele disciplinare și crezurile politice ale pozitivismului și etatismului specifice acelui regim.Opera sa s-a bucurat de o puternică renaștere în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în special după declinul marxismului. Tocqueville folosește, în general termenul de „democrație” ca un termen mai degrabă social decît politic, pentru a se referi la o societate caracterizată de egalitatea condițiilor sociale (fără o aristocrație privelegiată, cu cariere deschise tuturor cetățenilor) și de diferite sentimente la care această egalitate dă naștere.
