Conștientizând relevanța practicilor culturale pentru afirmarea identității colective a statelor națiune și importanța egalității și nediscriminării pentru afirmarea cerințelor societăților democratice, în prezenta lucrare, ne propunem observarea posibilității de atingere a echilibrului între cele două elemente. Egalitatea și nediscriminarea reprezintă contextul ideal pentru dezvoltarea cadrului juridic de promovare și protecție a drepturilor femeilor însă, în ipoteza în care includem în analiză factorul cultural, contextul se relativizează. Provocarea fundamentală adresată societății moderne este aceea de a căuta instrumentele adecvate pentru valorizarea culturii și tradiției în sensul dezvoltării și consolidării discursului drepturilor omului, cu accente speciale asupra egalității de gen.    Autoarea Maria-Beatrice Berna este una dintre cele mai profunde și prolifice reprezentante ale tinerei generații de cercetători, oricum destul de restrânsă la nivel autohton, în materia drepturilor omului, fiind de remarcat, în acest sens, zecile de articole de specialitate, precum și monografiile a cărei autoare sau coautoare este. În această lucrare, ea reușește  să structureze o teorie proprie articulată  privind  impactul mediului cultural asupra nivelului de protecție a drepturilor omului în general și a drepturilor femeii, în special, cu implicații directe în creșterea gradului de eficacitate a acestora.    Prof. univ. dr. Nicolae VOICULESCU Membru supleant în Consiliul de Administrație al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA) Doamna Maria Beatrice Berna realizează o analiză științifică aprofundată asupra raportului dintre factorul cultural și protecția juridică a drepturilor femeii pornind de la ipoteza conform căreia „există un raport de condiționare reciprocă între factorul cultural și obținerea egalității de facto în privința segmentului feminin”. Autoarea demonstrează pe parcursul celor șapte capitole ale cărții că deși există o serie întreagă de reglementări juridice menite să asigure protecția juridică a drepturilor femeilor, acestea au ca rezultat asigurarea egalității de jure respectiv a egalității în drept, permițând ca, în mod concret, să existe în continuare încălcări în materia drepturilor femeilor. Acestea încălcări sunt „promovate la nivel cultural prin modele de gândire și comportament care susțin starea de subordonare a femeilor în societate”. Folosind o amplă bibliografie, autoarea arată cum factorul cultural este marginalizat atât în procesul de formulare a inițiativelor legale în materia drepturilor femeilor cât și în procesul jurisprudențial. În aceste procese, comunitățile culturale sunt apreciate ca „circuite sociale închise ermetic astfel încât sunt anihilate intervențiile autorităților publice realizate în scopul restaurării drepturilor și libertăților încălcate”. Pornind de la aceste considerente se concluzionează că în scopul consolidării protecției juridice a drepturilor femeilor, este necesar ca factorul cultural să fie înțeles în sens dinamic astfel încât evoluția socială de la nivelul comunităților culturale să fie corelată cu eliminarea practicilor dăunătoare femeilor.