La o jumătate de secol de acumulări normative specifice și circa 40 de ani de afirmare ca disciplină științifică, Dreptul mediului adaugă în ultimele decenii un nou capitol dens, dinamic și reprezentativ de reglementări și contribuții teoretice novatoare. Complementară și în interdependență cu celelalte probleme ecologice majore – poluarea generalizată și biodiversitatea –, provocarea climatică a generat un regim juridic prin excelență internațional și cu vocație universală privind combaterea și atenuarea încălzirii globale, precum și adaptarea la schimbările climatice. Promotor al unor concepte, principii și instrumente novatoare de atingere a obiectivelor climatice asumate, el își revendică deja, în virtutea particularităților evidente pe care le prezintă, o anumită autonomie și pretenția de Drept al climei. Și aceasta cu atât mai mult cu cât prin Pactul verde (Green Deal) al Uniunii Europene, urgența climatică a impus obiectivul neutralității emisiilor de dioxid de carbon și a creditat tranziția ecologică ca o strategie continentală de creștere durabilă.

În premieră națională și încă printre puținele la nivel mondial, lucrarea de față propune o radiografiere a corpusului juridic aferent și o analiză științifică a datelor fundamentale ale ineditei discipline științifice.