Din momentul în care am aflat prima dată că există o literatură specifică primelor secole creştine şi, mai ales, când am putut citi câte ceva din scrierile autorilor de odinioară, am simţit o atracţie care m-a stimulat în strădania mea de a-mi însuşi limba textelor originale. E adevărat că potrivit momentului m-am oprit asupra scrierilor în greceşte şi latineşte, graiurile acestora predându-se în şcolile vremii. Ulterior am aflat că multe şi valoroase opere s-au păstrat în etiopeană, aramaică, siriană, şi alte limbi „orientale”. Indiferent de limba în care au fost alcătuite, toate aceste scrieri au un farmec propriu care incită la a fi citite, aprofundate şi studiate.

Pe măsură ce am continuat studierea literaturii numită de obicei patristică, adică a Părinţilor Bisericii vechi creştine, am aflat că farmecul pe care l-a exercitat asupra mea l-au resimţit mulţi alţii de-a lungul vremii, născându-se astfel o disciplină de sine-stătătoare numită „patrologia” sau „patristica”. S-a observat repede că aceasta interesa nu doar pe teologi, ci, în aceeaşi măsură, pe filologi, pe iubitorii de literatură, filosofie, arte chiar ştiinţă, în general pe orice intelectual autentic. În ce priveşte pe teologi ei au aparţinut iniţial doar Bisericilor tradiţionaliste, ortodoxă şi romano-catolică. Cei care erau aderenţii teoriei „sola Scriptura” au sfârşit însă şi ei în a recurge la scrierile patristice ca unele fără de care Biblia nu poate fi înţeleasă corect, sau, mai exact, fără de care n-am fi putut avea Biblia aşa cum ne este cunoscută astăzi. Dar mai mult, literatura patristică s-a dovedit interesantă şi pentru aparţinătorii altor religii şi credinţe.

Iată o serie de circumstanţe care şi pe mine, întocmai multor altora, m-au determinat să mă apropii cu interes, curiozitate, dragoste, chiar pasiune de scrieril e Părinţilor Bisericii şi, astfel, de aici s-au născut mai multe lucrări dintre care unele au văzut lumina tiparului. Încurajat de interesul arătat de cititori, încerc din nou să mă prezint înaintea lor cu o nouă culegere de studii care, nădăjduiesc, să intereseze pe toţi cei care dorescsă afle mai multe lucruri în legătură cu felul în care s-a alcătuit Biblia creştină, ce sunt scrierile apocrife pe care la început mulţi le-au considerat ca aparţinând apropiaţilor Mântuitorului Iisus Hristos, existenţa diaconiţelor ca slujitoare ale Bisericii, problema avortului, importanţa educaţiei, aspecte ale vieţii creştine dintru început, aşa cum se reflectă dintr-o scriere ca a vechiului apologet Aristide, actualitatea unor vechi scriitori creştini precum Augustin, opera predicatorială a Sfântului Ioan Gură de Aur, un împărat apostat şi preopinentul său etc.