Cartea urmareste, programatic, sa cuprinda intreaga personalitate a lui Vasile Voiculescu privita din punctul de vedere al temei de aici, adica sa vorbeasca si despre poet si prozator, dar si despre om si medic, dat fiind ca el a fost dintre creatorii la care nu exista nici urma de sciziune intre personalitatea artistica si personalitatea morala, intre etica omului, constiinta artistului si deontologia doctorului. Nutrim convingerea ca o asemenea personalitate poate figura oricand ca model, si mai ales intr-o vreme in care nu ne putem plange de o inflatie de modele umane. De aceea nutrim si speranta ca aceasta carte se adreseaza nu numai specialistilor. In tot cazul, am scris-o pentru ca ne-am simtit „furati“ pe nesimtite de opera si de profilul autorului, asemenea lui Aliman, cel vrajit de mirifica Lostrita.