În acest volum unicat, Igor Ursenco pare să fie cuprins, mai curînd, de un ”maniheism” liric debordant de care ar da neîndoios dovadă, în fața morții prietenoase, un Hieronimus Bosch convertit de urgență la ecologie. Spirituală, de ce nu! Autorul își poate lichida liniștit (cu conștiința împăcată, altfel spus) contul la capitolul poezie, intuind la modul cel mai liric posibil că metaliteratura are nevoie de el în altă parte a domeniile ei latifundiare cu acte în regulă, de exemplu în post-critică. Daniel POP-ȘILEZ
