Autoarea a abordat diversele activităţi referitoare la geneza culturii româneşti în Moldova în răstimpul scurs de la înfiinţarea tipografiei de la mânăstirea Trei Ierarhi din Iasi şi până la 1859. Cele nouă capitole precedate de o introducere tematică şi istoriografică, urmată de cuvenitele concluzii, dar şi de Anexe bogate ce întregesc fiecare capitol, înfatişează cititorului o analiză serioasă a unor chestiuni ce interesează în chip direct istoria cărţii şi a culturii române în general: tehnica tipografică şi legatoria de carte, organizarea producţiei tipografice, preţul şi valoarea cărţilor, acte şi foi volante imprimate, patronajul asupra tipăriturilor şi distribuţiei cărţilor, aria de răspândire a cărţii tipărite în Ţara Moldovei, meşterii şi meşteşugul tipografic, precum şi relaţiile dintre tipar, biserică şi scoală. Remarcabilă este şi atenţia acordată oamenilor: cercetarea nu ramâne în acel nominalism care separă ideile de purtătorii lor şi obiectele de utilizatorii lor. Lucrarea e plină de personaje care, cu meşteşugurile lor, au produs comoara de cărţi pe care se întemeiaza paradigma culturii române, dar este vorba şi despre aceaia care căutau cărţile, cheltuiau pentru procurarea lor şi le adaposteau, spre delectare în propriile biblioteci. Rigoarea analizei ştiinţifice a Elenei Chiaburu conferă temeinicie interpretărilor ei şi, drept urmare, cartea poate deveni o referinţă bibliografică serioasă pentru viitoare abordări speciale, având totodată şi caracter de instrument de lucru pentru istorici. Prezenta lucrare s-a bucurat de o primire deosebită la prima ediţie, actuala formă fiind mult adăugită şi completată.