Despre rasism, despre xenofobie, despre discriminare, despre rautate, despre violența in toate formele ei de manifestare nu se vorbește prea mult in Romania. Nu sunt subiecte care sa conteze in raport cu grijile cotidiene, nu sunt subiecte care sa fie luate in serios in dezbaterile mediatice, nu fac rating daca nu se lasa cu raniți, cu decese, cu divorțuri sau adulter. Sunt teme de nișa pe care puțini sunt dispuși sa le aduca in atenția opiniei publice sau sa le mute in topul prioritaților strategice prevazute de agenda politica. Cand vorbim de rasism și discriminare in Romania nu vorbim de campanii ample sau de o acțiune concertata a intregii societați, nu vorbim de cazuri documentate, analizate și dezbatute la scara larga. Din cand in cand mai razbat in spațiul public informații despre acțiuni de natura discriminatorie, in general atunci cand autoritațile sancționeaza instituții, organizații sau persoane publice pentru manifestari rasiste, xenofobe sau evenimente cu tenta violenta.