Se poate merge mai departe decat a mers Nietzsche atunci cand a acuzat crestinismul ca a facut din om o „bestie ipocrita“, umplandu-l de ura impotriva propriilor instincte vitale? Se pare ca da. Michel Onfray, de altfel admirator declarat al lui Nietzsche, crede ca exista inca lucruri nespuse?
Tinta acestui iconoclast contemporan este de data aceasta sexualitatea, pe care doua mii de ani de crestinism au reprimat-o si desfigurat-o cu desavarsire. Si nici nu s-ar fi putut altfel, de vreme ce religia Europei s-a construit pe trupul mutilat al lui Isus si pe imperativul castitatii formulat de Pavel din Tars sau de Augustin din Hippona. Sa ne mai miram ca in modernitate acest teribil nihilism al carnii a luat forma exceselor literare ale unor Sade sau Bataille?
Cum ne putem despovara de relatia negativa si ipocrita pe care am ajuns sa o avem cu trupul nostru? Michel Onfray propune o pedagogie a sexului inspirata de perspectiva solara a gandirii orientale, singura apta sa ne redea capitalul pierdut de vitalitate si sa ne scoata din cusca pacatului perpetuu.
