„Educatia sentimentala e perversa nu ca educatie, ci ca literatura. Toate scenele de amor, destule, sunt mentale, iar efectele trupesti tin de stilul în care sunt redate. Un tânar se îndragosteste de o femeie maritata, care nu stie de iubirea lui. Sotul nu-l vede niciodata ca pe un rival, si nici nu are de ce. Sotia e femeia perfecta, sotul e burghezul adevarat, lipsit de scrupule. Dar iubirea romantica nu învinge. Învinge impuritatea vietii, în lupta cu o inocenta ce se risipeste, încet, ca o ceata matinala, fara ca soarele sa fie cel care o topeste. Un roman despre vise, de o subtilitate care pe alocuri taie pâna la sânge, fara sa poti spune de unde curge...“